Promotorii de crestere in alimentatia animalelor

Generalităţi privind folosirea promotorilor de creştere în alimentaţia animalelor

Folosirea antibioticelor de uz furajer

Cele mai bune rezultate privind folosirea antibioticelor de uz furajer se obţin la alimentaţia animalelor tinere.
Acestea au rol biostimulator; se utilizează în scop furajer antibioticele care nu se utilizează în scop terapeutic.
Administrarea de doze mari poate duce la prezenţa acestor antibiotice în producţii (lapte, ouă, carne). De aceea trebuie să se stabilească termene de suspendare ale administrării acestora (de exemplu 10 zile până la sacrificare pentru a nu prezenta urme în carnea respectivă).
Efectul administrării de antibiotice de uz furajer se rezumă la o mai bună utilizare a nutrienţilor şi la evitarea tulburărilor digestive (îmbunătăţeşte retenţia de azot, stimullează activitatea unor enzime ).
Mecanismul de acţiune al antibioticelor folosite ca promotori de creştere este asemănător cu cel al antibioticelor folosite în scop terapeutic.
Exemple de astfel de antibiotice : bacitracina, clortetraciclina, oxitetraciclina etc.

Folosirea probioticelor

Probioticele reprezintă supliment alimentar microbian viu care au acţiune benefică asupra organismului şi rol de echilibrare a microflorei intestinale.
Probioticele sunt bacterii selecţionate cultivate industrial. Rolul principal al probioticelor este acela de a reface echilibrul microflorei intestinale după ce animalele au fost supuse unor acţiuni de stres, ceea ce poate conduce la unele dezechilibre ale microflorei intestinale şi la tulburări de absorbţie a substanşelor nutritive.
Administrarea de probiotice poate conduce la scăderea procentului de mortalitate cu aproximativ 20 %, la o creştere a sporului mediu zilnic cu 8-13 %, la o scădere cu 5-7 % a consumului specific.
Modul de acţiune al probioticelor se referă la faptul că aceste bacterii odată ajunse în organismul animal distrug bacteriile patogene existente în organismul animal.
Utilizarea probioticelor
· La animale tinere stresate şi nou-născute (în primele 4-5 ore de la naştere).
· În asociere cu drojdii furajere şi enzime – duce la stimularea creşterii la tineret şi la reducerea consumului specific la animalele adulte.

Folosirea prebioticelor

Prebioticele sunt aditivi furajeri naturali şi ecologici, care nu au efececte secundare, nu se acumulează în ţesuturi, nu prezintă pericol pentru sănătatea animalelor şi au şi cost scăzut.
Rolul prebioticelor este acela de a crea condiţii de mediu (acizi) sau de hrană (oligozaharide) pentru probiotice.
Prebioticele sunt rezistente la temperaturi înalte, precum şi la acţiunea acidului gastric.
Oligozaharidelesunt rezistente la acţiunea enzimelor digestive. Introduse în proporţie de 1 % acestea duc la creşterea sporului de creştere în greutate şi la îmbunătăţirea stării de sănătate a animalelor.
Oligozaharidele se obţin prin extracţie din plante, hidrolizare enzimatică sau sinteză enzimatică.
Tipuri de oligozaharide : fructooligozaharide, α-glucooligozaharide, β-glucooligozaharide, α-galactooligozaharide.
Acizii organici introduşi în alimentaţia animalelor au rol prebiotic.

Folosirea enzimelor de uz furajer

În general, enzimele au două componenete : una proteică ( apoenzimă) şi alta neproteică (coenzima).
Tipuri de enzime : Enzime polizaharolitice, enzime proteolitice, enzime lipolitice.
Enzimele polizaharolitice sunt carbohidrazele care descompun amidonul din furaje, celulazele şi hemicelulazele, care descompun celuloza şi hemiceluloza din furaje, precum şi pentozanii.
Enzimele proteolitice (proteazele) descompun proteina din furaje până la nivel de aminoacizi.
Enzimele lipolitice (lipazele) descompun lipidele până la nivel de glicerol şi acizi graşi.
Utilizarea preparatelor enzimatice de uz furajer
Acestea se utilizează pentru completarea şi echilibrarea echipamentului enzimatic al animalelor atunci când :
· Digestibilitatea hranei este limitată ( fie animalele sunt bolnave, fie este cazul animalelor tinere sau animale de mare productivitate).
· Nutreţurile folosite în alimentaţia animalelor ridică unele probleme (prin conţinutul nutritiv ala acestora sau prin digestibilitatea redusă).
· Se doreşte reducerea cantităţii de dejecţii şi prin aceasta reducerea poluării mediului..
Folosirea preparatelor enzimatice de uz furajer duce la obţinerea unor sporuri mai mari cu 5-8 % şi la obţinerea unor consumuri specifice mai mici cu aproximativ 6-7- %.